Biodiversitatea Madagascarului

BIODIVERSITATEA DIN

MADAGASCAR

CLASA A VIII- a A

PROFESOR

IVASIUC MELINDA

Madagascar a fost izolat de Africa de peste 150 de milioane de ani. Din acest motiv, cea mai mare parte a plantelor şi a animalelor găsite pe insulă nu există nicăieri altundeva pe Pământ.

Madagascar are unele dintre cele mai înalte biodiversităţi de pe planetă. Din aproximativ 200 000 de specii cunoscute, în Madagascar, aproximativ 150.000 sunt endemice – ce înseamnă că acestea nu există nicăieri altundeva în lume. Unice pe insulă, sunt mai mult de 50 de tipuri de lemuri, 99% dintre speciile de broaște şi 36 genuri de păsări.

Madagascar este casă a 100% din lemurii din lume, jumătate din speciile de cameleon şi 6% din broaşte (deşi niciuna dintre broaștele râioase). Unele specii găsite în Madagascar, nu-și au cele mai apropiate rude în Africa, mai degrabă în Pacificul de Sud şi America de Sud.

Se crede că au fost doar cinci evenimente de colonizare a mamiferelor terestre din Africa continentală. Acestea sunt tenerele , lemurii , carnivorele malgașe , rozătoarele nesominoide și bibymalagazienii care au dispărut acum .

Fauna salbatica

Fauna Madagascarului cuprinde :

• Lemuri

• Tenreci

• Lilieci

• Viverride(grup de mamifere carnivore din care face parte si mangusta)

• Rozatoare

• Pasari

• Broaste

• Reptile

Lemurii

Lemurii sunt un grup de primate, găsiți doar pe insula Madagascar. Astăzi există în jur de 60 de tipuri de lemuri, care trăiesc în aproape fiecare habitat pe întreaga insulă. Unele dintre mai bine cunoscute tipuri de lemuri includ:

Aye-Aye seamănă cu o pisică mare de casă, dar cu faţa unui dihor sau de nevăstuică, urechii similar celor al liliacului sunt capabili de rotaţie în mod independent, dinții, care cresc în mod constant ca cei al unui rozător, mâinile negre, dispunând un deget mijlociu osos, care aminteşte de o crenguţă moartă. Aye-Aye folosește acest deget pentru localizarea larvelor de insecte care se ascund în scoarţă, adânc în interiorul copacului, seminţelor şi fructelor. Când se urcă de-a lungul unei ramuri de copac, Aye Aye bate scoarţa, în timp ce ascultă spre cavităţi în lemn. Atunci când aude ceva potenţial apetisant sub suprafață, Aye Aye roade cale în lemn, spre căutarea premiului său.

Lemurul Indri

Lemurul Alb-negru în culoare, indri este renumit pentru plânsul lui fricos, ce sună un pic ca melodia unui mascul de balenă. Indri se hraneste cu fructe şi frunze, trăiește în coronamentul pădurilor din Madagascar de Est.

Lemuri-soareci

In padurile din Madagascar exista 15 specii de lemurieni-soareci ca niste ghemuri de blana care pot fi observate noaptea datorita ochilor mari, ce stralucesc ca niste felinare. Astfel de animale salbatice nu traiesc solitar, duc o viata sociala, formeaza grupuri mari, adevarate clanuri ce contin o multitudine de exemplare si care isi cauta hrana separat, dar dorm impreuna, stau inghesuite unele in altele pe crengile groase ale copacilor, in coronamentul de nepatruns al acestora. In lunile prea calde sau in cele prea reci intra intr-o stare de toropeala sau de hibernare, in frunzisul des al copacilor si in scorburile acestora. Fiind animale nocturne, active pe timp de noapte, localnicii spun despre ele ca bantuie padurile tropicale, probabil din cauza faptului ca in vremuri de demult romanii aveau credinta ca lemurienii infatisau sufletele mortilor care rataceau prin zone impadurite, noaptea.

Lemur sportive

Blana lor este de culoare maro gri sau roșiatic colorat pe partea de sus și galben galben de dedesubt. De obicei, au un cap scurt cu urechi mari, rotunde.

Sportiv lemurs sunt strict nocturne și predominant arboreale, se deplasează printre copaci cu salturi lungi alimentate de picioarele lor puternice din spate. Pe pământ, ei se hrănesc în mod similar cu cangurul . În timpul zilei, se ascund în acoperisuri cu frunze sau în spații de copaci .Ele sunt în principal erbivore și dieta lor constă predominant din frunze.

Nasterea se întâmplă între septembrie și decembrie după o gestație de 120 până la 150 de zile și este de obicei de un singur tânăr care este adesea crescut într-un cuib într-un copac gol. La aproximativ patru luni, minorii sunt înțărcați, dar rămân cu mama lor până la o vârstă de un an. La aproximativ 18 luni, ei sunt pe deplin maturi și trăiesc în jur de opt ani.

Lemurii ciufuliti

Lemurii ciufuliti sunt patrupede diurnale și arboreale , adesea observate care coboară prin baldachinul superior al pădurilor tropicale sezoniere din estul Madagascarului.Ele sunt, de asemenea, cei mai fructiferi dintre lemurii malgași și sunt foarte sensibili la perturbarea habitatelor.Lemuri ciufuliti trăiesc în grupuri mari cu mai mute female si mai multi masculi .Acestea sunt foarte vocale și au apeluri tari și greoaie.

Lemuri ciufuliti sunt crescători sezonieri și extrem de neobișnuit în strategia lor de reproducere.Acestea sunt considerate o "enigmă evolutivă" prin faptul că ele sunt cea mai mare dintre speciile existente din Lemuridae, dar prezintă trăsături reproductive mai frecvente în lemuriile mici, nocturne, cum ar fi perioadele scurte de gestație .Lemurii ciufuliti construiesc, de asemenea, cuiburi pentru nou-născuții lor (singurele primate care o fac), le transporta pe gură și prezintă un sistem parental absent.Copiii sunt altriciali (incapabili s se miste singuri curand dupa nastere), deși se dezvoltă relativ repede, călătoreau independent în sălbăticie după 70 de zile și ajungând la o dimensiune completă a adulților la șase luni.

Tenrecii

Tenrecii sunt insectivori neobişnuiți, care s-au raspandit în nise ecologice umplute în alte terenuri de arici, soareci, oposumi, şi chiar vidre. În timp ce unii tenreci se găsesc în Africa, aceștia sunt cei mai diverși în Madagascar, ce are în jur de 30 de specii. Tenrecii ocupă medii acvatice, arborice , terestre și fosfice.

Cele mai multe specii sunt nocturne și au o vedere slabă. Celelalte simțuri ale lor sunt bine dezvoltate și au în mod special sensibile la mușchi. Neobișnuit pentru mamifere, dentiția permanentă a tenrecilor tinde să nu explodeze complet până când dimensiunea corporală adultă a fost atinsă.

Toate speciile par a fi cel puțin oarecum omnivore , cu nevertebrate care formează cea mai mare parte a dietei lor. Toate speciile din Madagascar, semiacvatice sau nu, par să fi evoluat de la un singur strămoș comun, cu tenreci continentali cuprinzând speciile de mamifere cele mai apropiate.

Tenrec dungat muntos

Tenrec dungat muntos( Hemicentetes nigriceps ) este un insectivore care trăiește în regiunile centrale ale Madagascarului .Corpul său dungat alb și negru este acoperit cu tepi, care se va ridica atunci când este agitat.Tepii se detașează și rămân în corpul unui prădător curios.Tentecul dungat muntos își folosește botul lung pentru a se îndrepta sub frunze și scoarță, căutând viermii , mâncarea principală . Viverride

Există peste 260 de specii de carnivore, majoritatea cărora se hrănesc în principal cu carne. Carnivorele native terestre ale Madagascarului sunt toate eupleride, despre care se crede că se coboară dintr-un strămoș comun care exista din Africa cu 19-26 milioane de ani în urmă. Carnivorele din Madagascar sunt Viverride, un grup de mamifere care include mangusta. Carnivorul cel mai renumit găsit în Madagascar este fosa. Fossa joacă un rol-cheie în starea de sănătate a ecosistemului din Madagascar.

Fosa

Fosa este cel mai mare carnivor de mamifere depe insula Madagascar și a fost comparat cu un mic cougar . Adulții au o lungime a corpului capului de 70-80 cm (28-31 in) și cântăresc între 5,5 și 8,6 kg (12 și 19 lb), bărbații fiind mai mari decât femelele. Are gheare semi-retractabile (adică se poate extinde, dar nu își retrage ghearele pe deplin) și glezne flexibile, care îi permit să urce în sus și în jos copaci capul în primul rând, și, de asemenea, sprijin sărituri de la copac la copac. Fosa este unică în cadrul familiei pentru forma organelor genitale , care împărtășesc trăsături cu cele ale pisicilor și hienelor .

Specia este larg răspândită, deși densitățile populației sunt de obicei scăzute. Se găsește exclusiv în habitatul împădurit și vânează în mod activ atât în ​​timpul zilei, cât și în timpul nopții.

Mongoza cu coada inelară

Mongoza cu coada inelară este relativ mică, dar este cel mai mare membru al subfamiliei GalidiinaeCorpul său este lung și subțire, iar capul rotunjit are un bot ascuțit. Corpul are o culoare roșu închis și picioarele sunt negre. Dupa cum sugereaza si numele, coada goala este acoperita cu inele negre si rosii si este asemanatoare cu panda rosie.

Mongozele cu coada-inel sunt foarte agile și alpiniști buni.Ele sunt destul de jucăuș și sunt active în timpul zilei.

Pasari

Madagascar este acasă a 258 de specii de păsări, din care 115 sunt endemice zonei.

Madagascar, obișnuia să aibă păsări de teren giganți. Din aceasta categorie fac pare si păsările elefant care au cuprins genurile Mullerornis și Aepyornis..

Pasarea-soare (Neodrepanis Coruscans) – Apare in padurile tropicale montane de la altitudini de 400-1450 m, din partea estica a Insulei Madagascar. Masculul are penajul albastru cu negru pe partea dorsala si putin galben pe aripi, iar pe partea ventrala galben aprins cu mici pete maronii sau verzi in zona pieptului. Ochii au in jur o pata mare, de un albastru-turcoaz-stralucitor. Femela are un colorit mai sters, galben pe partea inferioara a cozii, partile laterale si piept si albastru-verde-masliniu pe spate.

Neodrepanis Hypoxanthus – Este cunoscuta si sub numele de pasarea asity cu burta galbena. Este o pasare foarte mica dar cu penajul incredibil de viu colorat.Are coada formata din pene scurte si lungi. Masculul are penajul pe burta de culoare galbena, iar pe partea dorsala de un albastru stralucitor cu dungi negre. In jurul ochilor are o pata vernil cu un contur albastru-violet. Femela are burta de un galben mai deschis, iar pe spate penajul este gri-verzui cu pete razlete galben-inchis.. Ochii sunt mari, rotunzi, cu irisul negru, iar picioarele sunt scurte, cu degete subtiri, prevazute cu gheare lungi, curbate, ascutite si de asemenea negre.

Asity catifelata (Philepitta Castanea) Duce un mod de viata solitar sau in pereche, este rezervata si prevazatoare, insa niciodata timida, se hraneste in special cu fructe de padure culese din tufisuri. Poate fi recunoscuta usor dupa cantecul ei dulce, melodios, dar si dupa silueta sa plinuta, accentuata de coada relativ scurta.

Asity Schlegeli (Philepitta Schlegeli) – Aceasta pasare traieste in padurile umede din nord-vestul Insulei Madagascar si in cele uscate din regiunile vestice. Are penajul de un galben-aprins pe partea ventrala, verde-masliniu pe spate si aripi, iar pe cap este negru. Interesant este faptul ca in jurul ochilor prezinta cate o pata de culoare albastru-stralucitor si cateva pete verzi-deschise. Ochii, ciocul si picioarele sunt negre.

Pasărea elefant (Aepyornis maximus) a fost cea mai mare pasăre nezburătorare care a populat insula Madagascar, aflată la aproximativ 420 km în largul coastei de sud-est a Africii. Pasărea elefant era una alergătoare, avea înălțimea medie de 2,68 - 3 m și cântarea cca. 500 de kg.

Specia a dispărut, probabil în secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea, din motive neclare, deși activitatea umană este una dintre cauzele de bază luată în considerație. Aepyornis s-a numărat printre păsările cu cea mai mare. În timp ce se afla într-o proximitatea geografică aproape de struț, cea mai apropiată „rudă” este considerată a fi pasărea kiwi.

Ouăle și oasele embrionilor din ouă studiate, au arătat vechimea variată a lor. Unele datau din timpul Cuaternarului, când pe teritoriul unde azi al Madagascarului trăiau animale imense ca de exemplu: rinocerul, mamutul și ursul de peșteră.

Cum omul se hrănea cu vânat fără nici o reținere, este una din explicațiile de exterminare a ei ca specie, deși probabil ea încerca să se refugieze în regiunile mlăștinoase, unde accesul vânătorilor era îngreunat.

Lilieci

Caracteristica cea mai distinctă a lilieciilor este că vârfurile lor sunt dezvoltate sub formă de aripi, făcându-le singurele mamifere din lume care sunt în mod natural capabile să zboare. Speciile de bătut reprezintă aproximativ 20% din totalul mamiferelor.Pentru Madagascar numai numai Myzopoda și Myzopodidae sunt endemice.

Myzopoda

Myzopoda, care are două specii descrise, este singurul gen din familia de lilieci Mypopodidae. Myzopodidae este singura familie de lilieci endemici la Madagascar.Cu toate acestea, descoperirile fosile indică faptul că familia are o origine străveche în Africa.

Reptilele

Madagascar este casă a mai mult de 300 de specii de reptile, din care peste 90% sunt endemice.

Reptilele din Madagascar sunt la fel de neobişnuite pecât de unice. Insula este lipsită de pitoni. La fel de ciudat, șopârlele iguanid din Madagascar şi boa au rudele lor mai apropiate în America de Sud. Unicitatea reptilelor de pe insulă a dus la colectarea pe scară largă pentru comerţul cu animale de companie exotice.Unele specii de cameleoni, gecko şi broaşte ţestoase sunt ameninţate din cauza supra-colectării.

În unele părţi ale Madagascarului, cameleonii sunt temuți pentru supusele lor puteri magice şi abilități de a vedea în viitor. Unele dintre cele mai mici reptile din lume sunt Brookesia, numiți trunchi-coadă, sau cameleonii frunză. Brookesia se hrănesc cu insecte mici şi se bazează pe colorarea lor criptică pentru a evita prădătorii. Când deranjați, acești cameleoni vor pretinde să fi morți, pentru a seamăna cu o frunză căzută. Brookesia sunt mai uşor găsiți în timpul nopții, atunci când dorm pe frunze mici de arbuşti.

Cameleoni

Culoarea este de obicei folosită pentru a exprima emoţii, proteja teritorii şi pentru a comunica cu colegii. Cameleonii schimbă culori datorită a două straturi de celule specializate, care se află exact sub pielea exterioară transparentă a sopârlei.

Rozatoate

Rozătoarele reprezintă cea mai mare ordine de mamifere, cu peste 40% din speciile de mamifere. Cele mai multe rozătoare sunt mici, deși capybara poate cântări până la 45 kg (100 lb). Toți nativii nesomodiți ai Madagascarului se crede că coboară dintr-un strămoș comun care a existat in Africa cu 20-24 de milioane de ani în urmă.

Madagascar are mai multe specii de rozătoare, cea mai cunoscută dintre ele este şobolanul gigant săritor, care este aproximativ echivalent în dimensiune cu un iepure. De asemenea, ca un iepure, gigantul şobolan săritor are urechi lungi ascuțiți, blană scurtă si picioarele din spate mari, care sunt folosite pentru sărit. Șobolanul gigant săritor poate salta aproape un metru, în aer pentru a evita animalele de pradă ca fosa și boa de sol.

FLORA

Flora Madagascarului face parte din fauna sălbatică unică a insulei . Madagascar are mai mult de 10.000 de specii de plante, dintre care peste 90% sunt găsite aici. Endemiciiinclud cinci familii unice de plante și specii emblematice cum ar fi arborii baobab sau palma călătorului.

Insula are tipuri de vegetație foarte diferite, cu o distincție notabilă între vest, centru și est. În timp ce centrul este dominat de păduri uscate și pășuni , estul, care primește cea mai mare parte a ploii din Oceanul Indian , adăpostește în principal pădurile tropicale , iar cea mai uscată parte a țării din sud-vest prezintă păduri spinoase unice.

Madagascar a fost descris ca fiind "unul dintre locurile cele mai florice unice din lume". Din 2016 actualizare , 243 de familii de plante vasculare cu aproximativ 11.000 de specii au fost cunoscute în conformitate cu Catalogul plantelor vasculare din Madagascar , din care 83% se găsesc numai pe insulă. Acestea includ cinci familii endemice : Asteropeiaceae , Barbeuiaceae, Physenaceae, Sarcolaenaceae și Sphaerosepalaceae . Un procent de 96% din arborii și arbuștii Madagascanului au fost considerați endemici.

Una dintre cele mai renumite plante din Madagascar este copacul baobab, care arată ca un copac ce creşt din sus în jos. Baobabii de obicei cresc în părţile mai uscate din Madagascar. Ei s-au adaptat la mediul lor, prin stocarea cantităţilor mari de apă, în ecosistemul lor de trunchiuri bulboși. Malagașii profită de acest rezervor de apă, atunci când sunt însetați. Madagascar are aproape 1000 de specii cunoscute de orhidee, din care 85% sunt endemice. Una din plantele din Madagascar este folosită ca un remediu pentru cancer. Brebenocul roz a fost utilizat pentru a trata limfoma Hodgkin si leucemia de copilărie.